duminică, 16 martie 2014

Un interviu cam hazliu!

                                             Buna, oameni cu simtul umorului!

Multi dintre voi cred ca il cunoasteti pe Garfield, motanul portocaliu, devorator de lasagna si somnoros, al carui slogan in viata este ,,Love me, feed me, never leave me". Daca vreti sa stiti mai multe despre el, cititi urmatorul interviu cu indragitul Garfield!



                                               Interviu cu Garfield

         -Buna ziua, Garfield!
         -Mda. Ai lasagna pentru mine?
         -Aaam...nu, nu tin de obicei lasagna in geanta.
         -Pacat. Stapanul meu, mai bine zis, sclavul meu, John, tine mereu ceva de mancare la el, atunci cand stau cu el.
         -Aha, am inteles. Acum as vrea sa te intreb cate ceva.
         -Bine, dar sa fie rapid, pentru ca se apropie ora de dormit.
         - Sigur! Intai, am inteles ca adori lasagna. De cand ai descoperit asta si cum?
         -Hmm...pai, cand aveam 8 luni, cu apetitul deja  foarte dezvoltat, John si cu mine am fost la magazin sa-mi ia pui prajit, dar vanzatoarea a pus in loc de pui, lasagna. Am ajuns acasa, John a descoperit asta, si, pentru ca nu mai aveam nimic prin casa, mi-a dat sa mananc aceasta delicatesa cu 4 straturi de branza. Oh, a fost dragoste la prima gustare! Apoi, de atunci, in fiecare zi mananc lasagna.
          -Foarte interesant! Ti-am urmarit emisiunea, The Garfield Show. Cum te simti pe scena?
           -Ma simt in elementul meu, pentru ca cel mai des mananc, dorm si il chinui pe Odie, cainele cel prostanac. Si ii spun asa, pentru ca nu se supara cand ii trag cate un sut in fund.
           -Dar de ce faci asta?
           -Pai, sincer, fac asta ca un fel de hobby.
           -Bun. Descrie-l pe John!
           -Esti sigura? Nu vreau sa te fac sa vomiti.
           -Sigur, da-i drumul!
           -Pai, John e un om...nebun. Singura lui parte buna este ca ma hraneste si ma scarpina pe burtica. Si ii place de Susan, veterinara mea personala. Si ei cred ca ii place de el. Ce e cu tine, Susan?!? Atat pot sa spun, daca voi continua, o sa dau la gaste.
           -Bine. Am auzit ca te intelegi bine cu soarecii. Cum poti face asta?
           -E foarte simplu. Sunt prieten cu ei pentru ca nu ii prind si nu ii mananc. O singura data am prins unul...de jucarie.
           -Am inteles. Ai un ursulet pe nume Pooky, nu?
           -O, da! Este singura mea jucarie cu care dorm si il hranesc! Il iubesc pe Pooky!
           -Aha, ma bucur! Si spune-mi despre Nermal.
           -Vai, piticania aia care participa la concursuri de frumusete si lumea il considera ,,Cea mai dulce pisicuta din lume''? Nu-l suport. Se crede buricul pamantului si ma tachineaza mereu.
            -Nici mie nu cred ca mi-ar placea de el.
            -Sper! Acum, ma scuzi, a venit ora de somnic. Paa!
            -Pa, Garfield! Si multumesc pentru interviu!
            -Pai nu degeaba sunt vedeta.


Asta a fost interviul cu Garfield. Martie, 2014. :)

Hey, m-am intors! :)

                                                         Heeeeey, amici!



Se pare ca m-am intors!...m-am intors, nu? :) Ei, oricum o fi, sunt gata sa va scriu o alta poveste care sa va incante! :) Stiu ca de obicei va spun cum mi-a venit ideea de poveste, dar azi...pur si simplu mi-a venit in cap si am vrut s-o scriu! :) Nu stiu cum sunteti voi, dar eu sunt gata de scris!


                                                     Cravata Ducelui Muraturescu


           A fost o data ca niciodata, un duce pe nume William Julien Robin Flecher Morris Ernesto Fabio Michael Pickle, dar toata lumea ii spunea Ducele Muraturescu. Acest duce era cam...ei, cam greu de cap. (Dar, ca sa nu ma complic, greu de cap=prost). Toata lumea stia asta, dar nimeni nu cuvenea sa ii spuna. Oricum, el purta zilnic aceeasi cravata: mov cu dungi. :) Era atasat de ea, credea ca are puteri magice! Toti ii spuneau sa o puna macar o data in masina de spalat, dar el refuza. Si daca vreunul incerca sa ii ia cravata...Ducele ii musca. :)) Si, dintr-o luna intr-alta, cravata era din ce in ce mai murdara. A inceput sa se innegreasca, sa mucegaiasca si sa faca mici gauri. Dar ducelui tot nu-i pasa. Nu avea de gand sa o dea jos.
           Dar, intr-o seara, cand ducele se spala pe dinti, auzi o voce ciudata.
           -Hei! Nu mai arunca pasta pe mine!
           -Aaaaa! ducele scapa periuta de dinti pe jos. Cine a vorbit?!
           -Cum cine? Sunt eu, Cravatila Junior!
           -C...c...crr...cravvvatilllla? se balbai Ducele.
           -Da! Cine altcineva? Sunt eu, cravata ta!
Lui Muraturescu ii cazu pasta de dinti din mana. Dar desigur, inainte sa atinga podeaua, pasta se atinse si de Cravatila.
           -Hei, mai usor! Mereu ma murdaresti. Chiar din cauza asta am prins viata, de la atata murdarie! Si voiam sa-ti spun sa fii mai atent cu ce pui pe mine, eu nu pot sa ma spal singur! Si de ce niciodata nu m-ai pus in masina de spalat? M-as bucura foarte tare daca ai face-o!
            -Pa...pp..pai eu nu te pot da jos, doar ai puteri magice! se balbai Ducele.
            -Ce?! Nu am nicio putere magica, ce tot zici acolo? Mi-as face cruce...daca as avea maini...
            -Vrei sa spui ca tot timpul asta te-am purtat degeaba?
            -Daaa! Cine ti-a zis ca am puteri magice? spuse cravata indignata.
            -Ei...nimeni...eu...
            -Atunci de ce crezi ca am puteri magice?
            -Pai, atunci cand te port, adica mereu, simt ca am noroc. Nu stiu de ce, pur si simplu!
            -Aaaa, nu-i nimic, dar sa stii ca nu aduc niciun noroc. Acum, daca nu te superi, poti sa ma pui in masina de spalat?
            -Hmm...Bine!
            -Uraaa! se bucura cravata.
Ducele aranja o petrecere pentru a sarbatori ziua in care isi va da jos cravata pentru prima oara (v-am spus ca e dus). A venit toata lumea din sat si din palat. Cu totii au petrecut, au mancat, au baut si au dansat. La sfarsit, a venit momentul ca Ducele sa faca uriasul pas: sa-si dea jos cravata. Oamenii numarau invers de la 5 la 0. Ducelui ii batea inima.
             -5, 4, 3, 2, 1...0 Uraaaaa!!!! strigara toti.
Ducele isi largi cravata si, in sfarsit...si-o dadu jos! Yay! :) Apoi, toti incepura sa cante la karaoke...de la Justin Bieber...am gresit cand am zis ca Ducele e dus...cu totii sunt dusi! :) Macar s-au simtit bine. Dupa ce s-a terminat toata nebunia, cu totii au ajuns acasa franti de oboseala, dar cantand pe drum: ,,Baby, baby, baby, ooh!" :)) Ce zi haioasa, dar si importanta!
              Si acum, chiar daca nu e notata in calendar, pe ziua de 18 octombrie se sarbatoreste ,,Ziua Cravatei". Nu ma credeti? Sincer, nici eu nu m-as crede. Dar am cautat pe Google si am vazut ca exista! Uitati: Ziua cravatei. Intrati in link-ul acesta si apoi, dati-mi dreptate. V-ati uitat? Acum ma credeti, nu? :) Ei, sper ca v-a placut povestea! Pe curand!                              

 

 



sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Povestea jucariilor

                                                        Bonjour, amici copilarosi! :)

Azi va voi scrie o compunere despre....va zic mai tarziu, vreau sa va tin in suspans! :) Deci, sa va zic cum a inceput:
       Azi am fost la dentist si mi-am scos un coltisor de dinte(dintele cazuse de la o carie, a mai ramas doar coltisorul..)...ma rog, si nu am scos niciun sunet...:) Si mama a zis ca-mi ia un cadou ca am fost cuminte la dentist(deci am stat 2 ore acolo, sincer, dar nu doar pentru coltisor, si pentru altele). Si am fost la engleza, m-am intors si...BAM! O jucarie in masina! :) Nu va zic ce e...e strict secret! ;) Asaaa, si, pe drum spre casa, mama a oprit la Kaufland sa luam cateva chestii. Si cat timp mama a fost inauntru, eu(cu jucaria in brate :)) ) m-am gandit la o compunere despre....TOT NU VA ZIC!!! :)) SUSPANSUL CONTINUA!!! :) Asa, stiu ca trebuia sa incep cu povestea de la Kaufland incolo, dar am vrut sa va zic cum am primit acel cadou! :) Asa, ca sa nu va mai tin in suspans, povestea incepe! (Puneti-va pijamalele, papucii-iepuras, asezati-va pe canapea cu o punga de popcorn si savurati urmatoarea poveste pe care am s-o scriu acum!


                                                 Jucariile din camera

       Este iarna. Mai exact, ajunul Craciunului. Fulgii delicati de nea zboara gratios pe cerul de catifea. In casa Mihaelei era spiritul adevarat de Craciun: Tata aranja bradul, mama gatea, iar Mihaela...facea un desen.
       Ea statea linistita in camera ei, inconjurata de jucarii cu fete prietenoase. Ea le spuse jucariilor:
       -Of, ce as vrea sa puteti sa vorbiti cu mine...Ne-am distra de minune!
Isi dorea enorm sa poata vorbi cu jucariile. Era visul ei de cand avea 3 ani.
       Deodata, o voce calduroasa se auzi:
       -Mihaela, poti sa ma ajuti, te rog? era mama ei.
       -Sigur, mami!
Si fugi in bucatarie. Cat timp o ajuta pe mama ei, in camera fetitei era o revolta:
       -Ei, si acum ce ne facem?
       -Nu stiu, e clar ca nu ne mai vrea...
       -Da! Ea se joaca acum doar pe tableta, nu cu noi! Si doar din cand in cand ma face cate un desen...
       -Idei? Cineva? Oricine! Da, Barbie, ai vreo idee?
       -Da, chiar am...ce ar fi sa imi fac parul cu mai multe bucle? Si poate si cateva suvite...
Toti se asteptau sa zica ceva de genul asta...si prin toti, ma refer la, ati ghicit, jucariile din camera Mihaelei!
       -Martinel, vreo idee?
       -Aaaaam...ce?
Nimic nou...
       -Alba-ca-Zapada! Tu ai vreo idee ce am putea sa facem?
       -Da, ce ar fi sa ne aranjam intr-un mod special, ca sa ne vada, iar pe tablita sa scriem ,,Joaca-te cu noi!". Ar fi o idee, nu?
       -Da, intr-adevar. zise Scufita-Rosie.
 Se pare ca ea era cam liderul lor. :)
       -Alte idei? Dumbo? Spiderman? Pantera Roz? Idei?
Spiderman zise:
       -Stiu! Ce ar fi daca as infasura-o pe Mihaela in panza mea, ca sa vada cum ne simtim noi: vechi, buni de nimic.
Toti isi dadura ochii peste cap.
       -Ce ar fi daca m-as strecura pana la usa bucatariei, sa ciocanesc putin, apoi sa stau pe jos, de parca m-a uitat acolo? zise si Pantera Roz.
       -Hmmm, poate fi o idee! Restul, care idee vi se pare mai buna? Cea a Albei-ca-Zapada sau a Panterei Roz?
       -Pantera! Alba-ca-Zapada! Pantera Roz!! Albaa!!! Pantera!Alba! strigara cu totii.
       -Heeei, stop! Sa facem altfel. Aici sunt doua cutii: Una roz si una alba. Cea roz e pentru Pantera Roz, si cea alba pentru Alba-ca-Zapada. Aici sunt biletele. Puneti doar un biletel in una din cutii. Nu aveti voie sa puneti in ambele sau intr-una mai multe biletele. Siiiii....START!
Dupa cateva minute, toate cutiile erau pline si nu mai era niciun biletel.
        -Gata? zise Scufita Rosie.
        -Daaaa!!!!strigara toti.
        -Bun! Sa incepem sa le numaram.
Dupa cateva minute, toate biletelele erau numarate.
        -Biiiiine, uitati rezultatele: Pantera Roz: 246 de voturi. Alba-ca-Zapada:246...CEEEE????? EGALITATE?!?!?
        -Ce? Nu are cum sa fie egalitateee, nu, nu nu...n-are cum, va zic! N...nnuuuu are cum sa se intample asa ceva! Va zic eu ca nu are cum sa fie egalitate. O, si, apropo, nu are cum sa fie eg...ggg...alitatee, sa stiti! Deci, credeti-ma! Pe bune, nu are cum sa...
        -Daaa, daaa, am inteles...Stati putin, eu nu am votat! Hei...se pare ca votul meu e decisiv...ma duc sa votez...HEEEEI! Nu mai sunt biletele! Ei, fara biletel, votul merge laaa...ALBA-CA-ZAPADAAA!!
        -Yeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeyyyyyyyyyyyy!!!!!!!Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu, huaa! se auzi in multime.
        -Ok, sa incepem planul. Powerpuff, tu vei scrie pe tabla. Restul, hai sa ne asezam in forma de inimioara.
        -Cred ca am terminat. Powerpuff, gata?
        -Gataaa!
        -Super, zboara pana sus sa vezi daca e perfect aliniat.
        -Aaaam, bineee, totul pare ok...staaaai, Martinel, mai la stanga...nuuu, stanga cealalta...Asaaa, perfect!
        -Ok, Mr. Camionescu, mergi la bucatarie, claxoneaza o data, apoi vino repede.
        -S-a facut, sefa!
Si merse la bucatarie.
        -Tiiiiit, tiiiiiiiiiiiiiiiiiiit!!!!
Toate jucariile ii sopteau:
        -Vino! Repedeee!
Si "fugi" in camera si se aseza la o parte.Mihaela intra in camera.
        -O, vai!...Am uitat sa intru azi pe Subway Surfers! Dar...ia stai, nu eu am aranjat asa jucariile! Si...ce scrie acolo? ,,Joaca-te cu noi!"...Asta inseamna...Hiiiiii, JUCARIILE POT VORBI! JUCARILE AU VIATAAA! NU POT SA CRED! Sunt atat de fericitaaa!!!!! Hai, spuneti ceva!
        -Aaaam, buna, Mihaela. Noi suntem foarte bucuroase ca ai descoperit aceasta gaina...aaam...pardon, taina.
        -Voiam de mult sa descoperi acest secret! Dar nu ai putut, fiindca nu prea ti-a pasat de noi!
        -Vaaai, dar cum sa nu imi pese de voi? zise fetita. Eu nu prea ma mai joc cu voi pentru ca am crescut si vreau niste jucarii mai...avansate, de exemplu, acum ca puteti vorbi, ma voi juca mult mai mult cu voi!
        -Promiti? strigara toti in cor.
        -Promit! zise bucuroasa fetita. Hei, mi-a venit o idee! Ce ar fi sa facem o petrecere cu ceai?
        -Suuuuuupeeer!!!!! strigara cu totii.
Si au mers pe covorul multicolor al Mihaelei. Ea puse multe farfurioare(cam inghesuite) si canute de portelan. Toti se asezara si incepura sa palavrageasca.
        -Martinel? Vrei un cubulet de zahar sau doua? zise fetita.
        -Aaaaam, nu te supara, dar vreau trei! :)
        -Ooo, nicio problema!
        -Hmmm...parca lipseste cineva...aaa, da! Mr. Camionescu! spuse Pantera Roz.
        -Prezent la datorie! zise rapid Mr. Camionescu, ascuns sub plapuma.
Cu totii rasera in hohote(nu mi se pare prea haios, dar cam de-astea sunt in desene si de obicei toata lumea rade! :) ). Dupa vreo jumatate de ora, mama(care era in bucatarie)ii zise Mihaelei:
        -Mihaela, este deja ora 10 si jumatate! Trebuie sa te culci!
        -Bine, mami! Acum ma urc in pat!
        -Ok!
Mihaela sopti spre jucarii:
        -Trebuie sa ma culc, vorbim maine, culcati-va si voi!
        -Oooof, bine, dar maine...putem sa facem petrecere in pijamale?
        -Bine! De abia astept! Somn usooor!
        -Somn usor, Mihaela! soptira jucariile.
        Si asa s-a terminat povestea mea: Mihaela are acum 492 de BFF :))) si ziua urmatoare a fost cel mai frumos Craciun si..cea mai frumoasa petrecere in pijamale! :)


Ei, cam asta a fost povestea de azi, sper ca v-a placut! Pe data viitoare! ;)

miercuri, 30 octombrie 2013

O poezie scurta, dar...Chiar nu stiu cum sa-i zic! :)

                          Konichiwa, amici intelectuali! :) (am inceput bine, da? :)) )



Deeci, sa va spun cum a inceput totul: In vara anului 2003, vara, o fetita numita Maya se nascu...AAA, PARDON...Inceputul poeziei...:))) Deci, eram la scoala, in pauza cea mare. Am simtit o forta inauntrul meu...Si nu, nu era burrito-ul de dimineata! ;) Asa...si, era de fapt nevoia de a scrie o poezie...M-am dus repede la dulap si mi-am luat o foaie. A inceput distractia...Fara alte prezentari, poeziaaaa:



                                               Cum sa fii prost


Daca vrei sa fii prost,
Niciodata sa nu tii post,
Sa te dai mereu cu capu' de pereti
Si niciodata acest lucru sa nu-l regreti!
Sa mananci mereu doar cotoru' de la mar
Si sa zici ca Mihai Petre ti-e var!
Apa sa o bei...
Doar din stropitoare
Si sa zici mereu o rugaciune
Cand un gandac moare.
Sa te speli pe cap doar cu sos picant
Apoi sa zici in gura mare ca te face mai sarmant.
Sa mananci supa doar cu furculita
Si friptura sa o tai...doar cu lingurita!
Astea sunt doar cateva exemple
De prostie suta la suta (100%)
Si daca ai un vecin care face de-astea...
Fa bine si te muta! :)
Ei, amicii mei, poezia s-a terminat
Si acum, sincer, m-as cam baga in pat!

    
        Sper ca v-a placut scurta mea poezie...Dar revin cu altele mai lungi! Pe data viitoare!!!

                                                  


luni, 30 septembrie 2013

Poezia animalelor

                                                 Bunaaaa, prietenii mei umani! :)

3.486 De scuze ca nu am mai postat de ceva vreme. Dar m-am intors cu alte postari haioase! Deci, azi voi scrie o poveste-poezie...o povezie! :) O povezie despre...CASATORIA ANIMALELOR!!! PAM PAM PAAAAAAM!!!! :D Sa nu va ganditi ca scriu despre marimea copitei pentru inelul de casatorie(v-am zis ca e casatoria ANIMALELOR) sau slujba de la nunta, chiar daca voi vorbi si de ele...(glumeam, dar cred ca v-ati prins, Einsteinilor!)E, acum, gata cu vorba, hai cu muncaaa!!!!




                                                Casatoria vacii!

 

Odata, era unu'
Care facea ca un super-erou.
Dar nu era altul
Decat un mare bou.
Nu un bou cu masina pe strada,
Ci de-alalaltu', ala din ograda.
Avea ochelari de soare,
Da-i tinea doar pe spinare.
Toti parintii vacilor il iubeau
Ca pe-un...de aur ou,
Dar toate vacile le spuneau:
-Cum sa ma marit c-un bou?!?
-Uite-asa, draga mea,
Cum m-am casatorit si eu cu mama ta!
Vaca-ncepe sa-n-teleaga:
,,Nu mi-e drag, dar ii sunt draga!"
Asa ca se duce repede la bou
Si ii da un bilet scris cu stilou:
,,Boule, sa nu ma mai placi,
Ca de nu, te fac eu sa taci!
Iti dau una in spinare,
De-ti sparg ochelarii de soare!"
Boul se uita mirat
(Ca nu prea vedea...
Avea pe-un ochi un petic de pirat...)
Dar dadu din cap ca a-nteles
Si clipea din gene foarte des!
Vaca, o victorie credea ca a luat
Si fugi apoi la ai sai,
Dar nu le spuse nimic din ce s-a intamplat!.
De atunci, boul cel "smecher"
La nicio vaca nu s-a mai dat,
Dar, aproape de el, era o vacuta tocilara din sat.
Il iubea nespus de tare
Si nu-i pasa ca la scoala a luat o singura nota mare.
Si merse la el, fara nicio chestie...atragatoare:
Avea doar o rochie cu petice murdare.
Pantofi Second Hand...mici cu vreo 4 numere
Si se vedea ca nu mai putea sa-i indure.
Si sa nu mai vorbesc de broccoli din dinti
Care, daca ma-ntelegeti, e un dar de la parinti...
Deci, a batut la usa
Putin cam brutal,
Iar boul ii deschide
Band un pahar cu Santal.
Vaca nu stie ce sa-i spuna,
Dar boul o ia de mana!
Nu trec nici 3 luni bune,
Si boul vacii ii si spune:
-Vaco, pentru ca sunt asa smecher,
Cool si de dorit,
Asa ca vaco, cu tine vreau sa ma marit!
Vaca nu a refuzat
Si pe loc s-au maritat!
Si veneau cu totii
Si eu eram pe drum!
Dar tocmai cand am ajuns
Am zis: ,,Vai!
Nu m-am dat cu parfum!"
Nu ca imi pasa prea mult
Chiar deloc, va spun!
Dar cand am vazut ca toate vacile erau date cu parfum,
Am fugit repede acasa
Si m-am dat cu parfumul de pe masa.
Dar pana m-am intors acolo,
Toti s-au dus chiar dincolo:
La biserica s-au dus
Si nu au plecat pan' la apus!
Si, disperata (nici chiar asa),
Alerg dupa ei, vazand pe drum multi gandacei.
Cand am ajuns acolo...CE SA VEZI???
Preotul...facea un solo... :/ :)))))
Cu chitara electrica...DAR TOCMAI IN BISERICA?!?
Oricum, cand totul s-a terminat,
Am ajuns acasa
Si m-am bagat DIRECT in pat!
Dragii mei, poezia mea s-a terminat.



Ei, sper ca v-a placut aceasta poezie, dar tata si bunica zic ca e o fabula! O fabula-poezie...o fabulezie! :))) Ok, am cam terminat pe-aici, deci, pe data viitoare!!! :*

luni, 2 septembrie 2013

My family!

                                         Saluuut, oameni familiarizati cu...familia! :)

Voi scrie azi....Stai, stai, nu, adica EU voi scrie, nu VOI veti scrie, dar eu si scriu EU si voi pentru ca EU VOI scrie, adica in sensul de doar eu, nu cu sensul de EU, VOI...doar eu voi scrie...ma rog, si voi, daca va faceti un blog :)).....ORICUUUM, MOMENTAN DOAR EU SCRIU...Deci, o sa scriu azi o poezie despre familia mea, adica voi descrie pe fiecare...Fara alte prezentari, incep sa scriu poeziaaa!!!



                                      The cool family, mai ales ME! :)

           Buna! Va voi prezenta
           Pe rand familia mea:

           Eric, hamsterul din cusca
           E grasut cat o galusca!
           Blana gri, codita mica,
           Mai ca-ti vine sa-i porti pica! :)
           Barak, Rottweilerul prietenos
           Care roade cate-un os
           Nu de om, ci de curcan,
           Dar tot nu face niciun ban! :)
           Spot, cainele lup neobosit
           Care cu toti catelusii e chit,
           Sare-n sus imediat ce te vede
           Sau te "pupa" pe sosete!
           Coco, o papagalita activa,
           Care ar cam vrea nuca din coliva
           Ba se pupa, ba se cearta
           Cu Paco, amicul ei cam "gura sparta"...
           Cu animalutele am terminat
           Si acum ele comod s-au asezat.


           Tati, cel mai tare cetatean
           Tati, cel care se mira
           Cand pe strada nu gaseste nici un ban.
           Mami, cea mai buna mama de pe pamant,
           Care, ca mine, nu s-ar satura de glume nicicand!
           Nuni, bunica mea dragastoasa
           Care-mi mai spune:
           -Jos coatele de pe masa!
           Bibu, unchiul meu cel cool
           Care, de unde pleaca
           Acel loc se transforma in nul! :)
           Buni, cealalta bunica
           Care e foarte dragutica
           Ma rasfata, ma iubeste
           Si...nu ma obliga sa mananc peste...
           Taie, bunicul meu amuzant
           Care ma sperie cu stranutul lui de...ELEFANT...
           Iar la sfarsit, ma pun si pe mine,
           Adica pe Maya,
           Care se pricepe la scris foarte bine!


           Ei, dragi prieteni, poezia s-a terminat
           Asa ca, daca vreti acum
           Puteti sa va duceti in pat! :)



Sper ca v-a placut poezia! Mai ales celor din familie, adica celor cu...dedicatie...Ok, pe data viitoare! :*

duminică, 4 august 2013

Versuri misterioase si ceva in plus...

                                                 Salutaaari, misteriosilor! :)


M-am intors, din cate vedeti...ma rog, cititi...Deci! Inainte sa spun cum a inceput toootul, as vrea sa transmit un mesaj catorva prieteni de-ai mamei mele...Sa va spun cum a inceput si asta:

    Eram la Mega Image cu mama. Deodata, ea imi spune:
    -Stii, unii prieteni de-ai mei ma intreaba daca eu iti scriu postarile pe blog!
Eram derutata...:
    -CEEEEE??!!!? Si tu ce le-ai spus????!!!
    -Ca eu nici nu iti stiu parola de la blog, dar sa si scriu pe el!
Ma mai calmasem...
    -Ooo...bine atunci...
Dar in gandul meu tot ma miram: ,,Bai, cum sa creada cineva ca mama mea scrie pe blogul meu?! Doar se cheama MAYA'S funny thoughts, nu MAMA MEA'S funny thoughts!" :)
Si ne-am continuat cumparaturile...
   
   OK! Deci, mesajul pentru acei prieteni care au spus asa ceva:

Doar eu scriu pe blogul meu, nu altcineva! Sunt Maya in carne si oase!...Ma rog...si in muschi, dinti...ORICUM! Eu, DOAR eu scriu pe acest blog! Credeti-ma!!!! :-/

  Pentru ceilalti care nu au nicio legatura cu asta, sper ca nu v-am plictisit cu cele spuse inainte...Daca DA, scuze!!!


Acum sa incepem adevarata arta:

   Azi voi scrie o poezie misterioasa, care va va tine in suspans...HEY, TU! Suspans, nu suspensie! Am inventat acum despre ce vreau sa scriu! :)... MAYAAA in actiune!!! :) Sper sa va placa, dar daca nu va va placea...Ei...nu va va placea! :) Sa incepem:


                                                            Masina misterioasa...


          Chiar pe strada ,,Inimi tari"
          Cu reguli de condus cam mari,
          Tigari pe jos aruncate,
          Felinare-aprinse toate
          Dar, niste flori inmiresmateee, 
          De le mirosi pe rand pe toate!


          Un sofer vine in graba,
          Zici ca a mancat...otrava!
          Opreste lang-un domn ce face-o criza
          Si-i da incet pe geam o valiza.
          Omul se uita multumit
          La valiza-ceea mare,
          Dar cand nu e atent
          Pica-un strop de sudoare!

         
          Soferul se uita ingrozit
          La valiza-acum udata
          Si o trage inapoi 
          Si o mangaie de-ndata.
          Toti se uita mirati
          La cazul misterios
          Pana cand crizatul
          Spune ,,Te rog frumos!"


          Imediat soferul
          Ii scoate limba aspra,
          Apoi, isi ia talpasita
          Ca o pasare maiastra!
          Toti incep gramada
          Sa-i puna intrebari,
          Pan-apare politistul
          Care mananca jumari
          Intreaba cu gura plina:
          -Cwe swe inthamplha aicwi?


          Nimeni nu raspunde, in afara de un pici:
          -Nenea politist, ela un om lau,
          Cale scotea limba si "malaia" ca un dulau!
          Toti se-nduioseaza
          Cand il aud pe micut
          Iar el atunci rade
          Si tipa...ca un strut!

          
          Poezia mea
          S-a cam terminat!
          Iar acum, dragii mei...
          Eu ma duc in pat! :)




 Asta a fost poezia mea...A fost cam lunga, nu? :) Nu ma mai puteam opri din scris...Dar am tras linia! Sper ca v-a placut! Deci, pe data viitoare! ;)