O lume necunoscuta...

                                                       Salutaari, curiosilor!

Azi nu o sa scriu un text, nu voi scrie o poezie, ci voi face ceva diferit:
Pai, eram in masina, si deodata mi-a venit ideea sa ma gandesc la niste INTREBARI FARA RASPUNS, apoi m-am gandit la intrebari care ma intereseaza mult, dar nu le stiu, asa ca o sa le scriu pe blog.

                                           -Intrebari fara raspuns-

1. De ce sunt morcovii portocalii?
2. Cum se va sfarsi pamantul: va ingheta totul sau va arde?
3. De ce au vacile uger, nu ca celelalte animale?
4. Daca am fi pe Luna cu un telefon sau un radio, ar merge?
      Explicatie gandita de mine pentru intrebarea nr. 4:
Pai, ar putea sa mearga, datorita satelitilor, sau sa nu mearga din cauza atmosferei de acolo.
5. Care a fost primul om care a invatat intregul alfabet de acum?
6. Care a fost primul nr. de masina aparut in lume?
7. In ce an a murit primul dinozaur?
8. Extraterestrii exista? (Stiu ca asta e o intrebare pe care o auzi des):
9. Litera "y" se pronunta igrec. Sa analizam: I GREC! Adica are vreo legatura cu Grecia??? Pentru ca "i"-ul grec nu seamana cu "y"-ul nostru!
10. De ce tastatura nu tine cont de ordinea alfabetului? Adica in loc de "a, b, c, d..." este "q, w, e,r..."!
11. Daca Superglue lipeste absolut orice, cum de nu lipeste tubul in interior?

 Ei, cam astea au fost intrearile mele care ma...framanta. Dupa mine, acest gen de intrebari iti pune mintea la contributie si te face sa te gandesti la raspunsuri, chiar daca nu le vei gasi niciodata! ;) Deci...pe data viitoare!

Hello, friends!

                                         Buuunaa, amici sprancenati!

Azi o sa scriu un text facut de mine (pe scurt, original) mai demult, care este si o intamplare si are si o lectie importanta. Good luck la citit! (pentru cei care citesc mai greu) ;)

                                             Povestea sprancenelor 

         A fost o data ca niciodata un baiat pe nume David. David avea niste sprancene foarte mari.Cam cat 3 degete la un loc! Asta era unul din cele mai mari defecte ale lui.
         Asa ca intr-o zi, cat timp mama lui baga rufele din cos la spalat, David, cu greu, si-a...smuls sprancenele si...le-a bagat in masina de spalat, gandindu-se ca o sa le faca un pic mai mici. Dupa vreo ora si jumatate, mama a venit sa scoata rufele. Atunci David si-a amintit de sprancene si i-a spus mamei:
         -Mama...aaa...asez eu rufele la uscat!
         Mama, surprinsa, a spus:
         -Wow! Chiar vrei tu sa ma ajuti asa de mult? O, multumesc mult, scumpule! Dar, parca e ceva schimbat la fata ta...nu stiu...oricum, multumesc pentru ajutor!
        Si a plecat fericita in sufragerie. Atunci, David s-a apucat sa arunce peste tot hainele, ca sa isi gaseasca sprancenele. Le-a cautat in tot cosul. Nu erau! "Hhmm..."a spus el,"Unde mi-or fi sprancenele? Dar mai intai sa-mi pun ceva pe cap, sa nu li se observe "lipsa"!" Si s-a dus repede in camera lui si si-a pus o caciula groasa de bumbac (saracul, afara erau 36 de grade!). Apoi s-a dus la masina de spalat, sa verifice daca sprancenele lui sunt acolo. Si... surpriza! Le-a gasit acolo! Doar ca au stat o ora si jumatate in apa, deeci...au intrat la apa! Acum erau atat: ------   ------ ! Astea erau cele doua sprancene ale lui David! El nu putea sa isi creada sprancenelor!;)
         Apoi, a iesit afara ca sa se mai calmeze. Dar nu prea a fost asa: Cat timp se plimba pe strada, 2 pasari zburau vesele pe langa David, care era cu...sprancenele intr-o mana! Si se apropiau din ce in ce mai tare de el, pana cand s-au asezat pe umarul lui, ca sa ia ce credeti voi? ...SPRANCENELE!!! :) Ele voiau sa le ia ca sa isi construiasca cuibul. Cand pasarile au insfacat sprancenele, imediat au zburat la cuibul lor cu puisori. David s-a luat dupa ele pana la cuib, dar era foarte atent la mama lor, ca ea sa nu creada ca vrea sa le faca rau puisorilor. Deci s-a uitat atent. Nu era..."Oh, Slava Cerului!", si-a zis el. S-a urcat in copac si a ajuns la cuib. Ajuns acolo, si-a gasit sprancenele pline de...GAINAT!!! :) Sa nu va para rau pentru el...era ziua lui "norocoasa-sprancenata!" ;) Dar David...ei, tot le-a...luat asa cum erau...(yuck!).
            Apoi s-a dus cu ele cica la un magazin special pentru cresterea sprancenelor! (S-au smecherit!;)) Numai ca acum si le facuse extrem de pletoase si erau lungi cat 4 serpi la un loc!!! Acum defectul lui cel mai mare era ca avea sprancenele foarte mari! Dar, lui nu ii pasa cum arata pe exterior, ii pasa doar cum arata pe interior: bun, inteligent, creativ. Asa ca, de creativ si bun ce era, ce credeti ca a facut? O fabrica pentru sprancene! :)

Morala: Nu conteaza cum arati pe exterior, conteaza cum arati pe interior si cat de bun ti-e sufletul si gandirea. :-)

                                                         -THE SPRANCENOS END-

Sper ca v-au placut textul si morala! Eu, de fapt facusem acest text pentru o revista foarte interesanta. Se numeste: Revista de povestiri. Sa nu credeti ca fac vreo reclama sau ceva de genu' la aceasta revista, doar imi place mie foarte mult si chiar v-o recomand! :) Si, again, interiorul conteaza! (nu va ganditi la organe sau plamani!:) Doar la sufletul vostru curat si bun!)

Odinioara...

                                           Buna ziuaa! (ma rog, depinde cand cititi...)
   

 Astazi o sa scriu o compunere originala, care te face sa te gandesti la minunatii ani de alta data (asta daca nu ati trecut prin criza:-) ), la pomii si florile din gradina bunicii si la pretioasa copilarie!

                                                               Fetita si bunica

       Este primavara. Fluturii colorati parca recitau un minunat cantec, batand din aripi. Florile mandre de pe alei asteapta cu emotii cristalinul cantec al mierlelor vioaie. Bunica Mirunei statea in curte, gandindu-se la anii trecuti.

        Deodata, Miruna iesi din casa si striga:

 -Bunicaaa! O, bunica! zise, cat timp se arunca in bratele dansei.

 -O, scumpa mea Mirunica! Ce ai mai facut tu azi?

 -Pai, am facut un sandwitch, aaa! Daa! Si am facut si o inimioara din... aaa...am uitat cum se cheama...

 -Cumva origami?

 -Daa! Exact! Am facut o inimioara din origami!

 Si isi scoase din gentuta ei roz obiectul din origami.

 -Uite, Buni, l-am facut pentru tine!

 -Vaaai! Ia te uita ce de imbinari de culori! Multumesc mult, scumpa mea!

  Si o saruta pe fruntea ei alba.

             Mai tarziu, fetita o ruga pe bunica sa ii citeasca o poveste. Bunica normal ca a fost de acord, asa ca i-a citit "Scufita rosie":

  -Era o data, de mult...

  -Acum cat timp? o intreruse fata.

  -Ohoo, acum vreo 10 mii de ani, pe cand purta puricele 99 ocale de fier, si se ducea in slava cerului...

  -Da' nu erau grele, bunica?

  -Nuu! Deloc! Ba chiar i se pareau usoare! Asaaa, deci, traia odata o fetita pe nume Scufita rosie, pentru ca bunica ei ii facuse o scufita rosie.

  -Cat de rosie? o intrerupse din nou Miruna.

  -Pai, cam cum e nasul tau cand e frig!

     Fetita paru din ce in ce mai interesata. In timp ce bunica ii spunea povestea, fetita intra in lumea basmelor, viselor si sperantelor. Adormise culcusita in poala bunicii. Cat timp fetita dormea, bunica incerca sa coasa, dar nu putea deoarece Miruna o imbratisa in somn. Bunica era fericita.

     Cand fetita se trezi, bunica o saruta si ii spuse:

  -Mirunica! Ai adormit cat timp iti citeam! Ce ai visat, scumpa mea?

  -Pai, am visat chiar ce mi-ai povestit tu pana acum, Bunica! Numai ca mai apareau si cativa spiridusi si 5 zane prietenoase!

  -Ooo! Bravo! Ce inventiva esti! Acum hai in casa, sa facem impreuna clatite.

  -Clatitee! Super!!! Hai in casa, Bunica!

    Si au intrat impreuna in casa mult iubita.

                 

                                                            Sfarsit!

Sper ca v-a placut povestea mea si sper ca in timp ce o citeati, va gandeati cat de pretioasa este copilaria.:)  Si multe comentarii!!! Pe data viitoare!;)

Pizza, my love!

                                                   Bunaaaa, iubitori de pizza!


Azi o sa scriu o poezie bestiala pe care am vazut-o pe internet, dar am mai schimbat eu versurile pentru ca nu prea aveau rima. Si nici acum nu este perfecta, recunosc!

                                                       Poezie a la pizza

 Esti cumva un om normal
 Si-ti doresti sa fii uimit?
 Vrei sa fii mai special,
 Sa faci ceva mai diferit?
 Atunci e clar ce tre' sa faci
 Ca tu, cel vechi sa nu mai fie,
 Du-te in bucatarie!

 Te pui si faci un blat pufos,
 Rotund, mare si frumos,
 Si-apoi incepi sa pui pe el
 Bunatati de orice fel.
 Apoi pui suc de rosii dulci
 Intinzi si-apesi, sa intre-n blat!
 Va deveni gustos si bun
 Chiar si putin aromat.
 Putin salam si multa sunca,
 Doar nu suntem la regim!
 Putin curaj, putina munca,
 La sfarsit o sa zambim!
 Dar, gata, nu mai fii cioban,
 Ca multa carne nu mai este!
 Fii si tu italian,
 Si pune mozzarella peste.
 La sfarsit punem usor
 Deasupra, 3-4 masline...
 Se pun asa, pentru decor,
 Dar se si mananca bine!
 Acum bagi totul in cuptor
 Si asteptam in jur de-o ora,
 Dar timpul trece repede, usor
 Deci e o fictiune, de unde ora???
 Apoi opreste-l repede, nu sta,
 Ca-ti ia toata munca foc!
 Dar tu tot te poti distra...
 Pentru ca e doar un joc!

Ast-a fost reteta mea
Care sigur te va schimba.
Si, ca sa fie stiuta-n lume,
Va trebui sa-i dam si-un nume:
Deci param pam pam si-un strop de sprite
Te declar with all my might
Infometat for all my above,
Eu iti spun ,,Pizza, my love!".

 Esti cumva un om special
 Si mananci acum o pizza?
 Esti cu totul special...
 Nu ca toti ceilalti:
 Doar cu foita?;)
 Atunci e clar ce tre' sa faci,
 Sa nu ramai doar cititor...
 ADU O PIZZA LA AUTOR!!! :-D(e si randul meu, nu??!)

                                          -Sfarsitul "pizzaros"!-

 Sper ca v-a placut! :) Pe data viitoare!
 P.S: Astept comentarii, intrebari si glumitze!!!