Hey, m-am intors! :)

                                                         Heeeeey, amici!

Se pare ca m-am intors!...m-am intors, nu? :) Ei, oricum o fi, sunt gata sa va scriu o alta poveste care sa va incante! :) Stiu ca de obicei va spun cum mi-a venit ideea de poveste, dar azi...pur si simplu mi-a venit in cap si am vrut s-o scriu! :) Nu stiu cum sunteti voi, dar eu sunt gata de scris!

                                                     Cravata Ducelui Muraturescu

           A fost o data ca niciodata, un duce pe nume William Julien Robin Flecher Morris Ernesto Fabio Michael Pickle, dar toata lumea ii spunea Ducele Muraturescu. Acest duce era cam...ei, cam greu de cap. (Dar, ca sa nu ma complic, greu de cap=prost). Toata lumea stia asta, dar nimeni nu cuvenea sa ii spuna. Oricum, el purta zilnic aceeasi cravata: mov cu dungi. :) Era atasat de ea, credea ca are puteri magice! Toti ii spuneau sa o puna macar o data in masina de spalat, dar el refuza. Si daca vreunul incerca sa ii ia cravata...Ducele ii musca. :)) Si, dintr-o luna intr-alta, cravata era din ce in ce mai murdara. A inceput sa se innegreasca, sa mucegaiasca si sa faca mici gauri. Dar ducelui tot nu-i pasa. Nu avea de gand sa o dea jos.
           Dar, intr-o seara, cand ducele se spala pe dinti, auzi o voce ciudata.
           -Hei! Nu mai arunca pasta pe mine!
           -Aaaaa! ducele scapa periuta de dinti pe jos. Cine a vorbit?!
           -Cum cine? Sunt eu, Cravatila Junior!
           -C...c...crr...cravvvatilllla? se balbai Ducele.
           -Da! Cine altcineva? Sunt eu, cravata ta!
Lui Muraturescu ii cazu pasta de dinti din mana. Dar desigur, inainte sa atinga podeaua, pasta se atinse si de Cravatila.
           -Hei, mai usor! Mereu ma murdaresti. Chiar din cauza asta am prins viata, de la atata murdarie! Si voiam sa-ti spun sa fii mai atent cu ce pui pe mine, eu nu pot sa ma spal singur! Si de ce niciodata nu m-ai pus in masina de spalat? M-as bucura foarte tare daca ai face-o!
            -Pa...pp..pai eu nu te pot da jos, doar ai puteri magice! se balbai Ducele.
            -Ce?! Nu am nicio putere magica, ce tot zici acolo? Mi-as face cruce...daca as avea maini...
            -Vrei sa spui ca tot timpul asta te-am purtat degeaba?
            -Daaa! Cine ti-a zis ca am puteri magice? spuse cravata indignata.
            -Ei...nimeni...eu...
            -Atunci de ce crezi ca am puteri magice?
            -Pai, atunci cand te port, adica mereu, simt ca am noroc. Nu stiu de ce, pur si simplu!
            -Aaaa, nu-i nimic, dar sa stii ca nu aduc niciun noroc. Acum, daca nu te superi, poti sa ma pui in masina de spalat?
            -Hmm...Bine!
            -Uraaa! se bucura cravata.
Ducele aranja o petrecere pentru a sarbatori ziua in care isi va da jos cravata pentru prima oara (v-am spus ca e dus). A venit toata lumea din sat si din palat. Cu totii au petrecut, au mancat, au baut si au dansat. La sfarsit, a venit momentul ca Ducele sa faca uriasul pas: sa-si dea jos cravata. Oamenii numarau invers de la 5 la 0. Ducelui ii batea inima.
             -5, 4, 3, 2, 1...0 Uraaaaa!!!! strigara toti.
Ducele isi largi cravata si, in sfarsit...si-o dadu jos! Yay! :) Apoi, toti incepura sa cante la karaoke...de la Justin Bieber...am gresit cand am zis ca Ducele e dus...cu totii sunt dusi! :) Macar s-au simtit bine. Dupa ce s-a terminat toata nebunia, cu totii au ajuns acasa franti de oboseala, dar cantand pe drum: ,,Baby, baby, baby, ooh!" :)) Ce zi haioasa, dar si importanta!
              Si acum, chiar daca nu e notata in calendar, pe ziua de 18 octombrie se sarbatoreste ,,Ziua Cravatei". Nu ma credeti? Sincer, nici eu nu m-as crede. Dar am cautat pe Google si am vazut ca exista! Uitati: Ziua cravatei. Intrati in link-ul acesta si apoi, dati-mi dreptate. V-ati uitat? Acum ma credeti, nu? :) Ei, sper ca v-a placut povestea! Pe curand!